Generalitati

 

Degenerescenţa maculară este o boală oftalmologică în urma căreia apare distrugerea vederii centrale. Se produc leziuni la nivelul maculei, o zonă mică aflată în partea posterioară a globului ocular. Macula are rol în vederea culorilor şi detaliilor obiectelor, necesare pentru vederea centrală. Vederea centrală este necesară în desfăurarea unor activităţi ca cititul, condusul de autovehicule şi recunoaşterea persoanelor. Întrucât degenerescenţa maculară nu afectează şi vederea periferică, nu apare orbirea completă.

Riscul de apariţie al degenerescenţei maculare creşte pe măsura avansării în vârstă, începând cu 50 de ani.
Există două forme de degenerescenţă maculară. Ambele forme afectează doar un singur ochi, dar dacă boala apare la un ochi, în cele din urmă va aparea şi la celălalt.

Degenerescenţa maculară uscată (nonexudativă) este cea mai frecventă formă (90% din cazuri). Apare treptat şi de cele mai multe ori nu produce pierderi severe de vedere. În aceasta formă, celulele si vasele de sange din interiorul maculei se vor distruge si vor produce depozite hipertrofice (drusen) in polul posterior al ochiului. Acest lucru produce leziuni la nivelul maculei si ii afecteaza capacitatea de a transmite mesaje catre creier. Vederea centrala devine treptat mai slaba sau din ce in ce mai incetosata.

Degenerescenţa maculară umedă (exudativă) este mai putin frecventă, doar in 10% din cazuri. Poate să producă leziuni permanente ale maculei în timpul câtorva luni sau chiar săptămâni. Forma exudativa apare in cazurile in care exista deja forma nonexudativa. Se vor forma vase de sange de neoformatie (anormale) care sunt fragile. Aceste vase sangereaza producand distrugerea maculei. De asemenea vor schimba pozitia normala a maculei, aflata in polul posterior al globului ocular, distrugand vederea centrala.

În cele ce urmează, vom prezenta câteva informaţii despre degenerescenţa maculară non-exudativă, deoarece este cea mai frecventă formă a bolii şi, mai ales, este la indemana noastra sa prevenim aparitia bolii.

 

Cauze

 

Pierderea vederii în urma degenerescenţei maculare apare datorită distrugerii celulelor pentru vederea diurnă (celulele cu con) ce se găsesc in structura maculei.

 

Degenerescenta maculara non-exudativ

 

În acestă formă de boală apare distrugerea maculei, rezultă astfel probleme de vedere. Nu se cunosc cauzele datorită cărora apare degenerescenţa maculară la unele persoane şi la altele nu.
În stadiile incipiente de boală, apar nişte depozite numite geode, care provin în urma distrugerilor celulare şi se aglomerează în zona din jurul maculei. Când sunt evidenţiate prin oftalmoscop, o modalitate de a vedea în interiorul ochiului, geodele apar ca nişte pete galbene subretiniene. Unele modificări de acest fel pot să apară i in interiorul maculei în urma unui proces normal de îmbătrânire, dar prezenţa unui număr foarte mare de geode se asociază cu degenerescenţa maculară.

Factori de risc

 

Cel mai important factor de risc pentru apariţia degenerescenţei maculare senile este unul care nu poate fi controlat: înaintarea în vârstă. Persoanele în vârstă de peste 65 de ani în proportie de 25% prezintă degenerescenţa maculară. Persoanele care prezintî degenerescenţă maculară la un ochi au risc de apariţie a afecţiunii şi la celălalt ochi.

Un studiu estimează că aproape jumătate din persoanele care prezintă vase de neoformaţie submaculare la un ochi, vor avea acelaşi problemă; şi la celălalt ochi.

 

Alti factori de risc pentru aparitia degenerescenta maculara

 

  • istoric familial al acestei boli: există un risc mai mare de apariţie a afecţiunii dacă un membru apropiat al familiei prezintă aceeaşi boalaă
  • rasa: persoanele din rasa albă au un risc mai mare faţă de cei din rasa neagră şi hispanici
  • prezenţa unor depozite la polul posterior al globului ocular: globii oculari care prezintă depozite mai întinse şi moi au un risc mai mare de apariţie a vaselor anormale de neoformaţie şi implicit de apariţie a degenerescenţei maculare exudative
  • prezenţa unui ochi cu degenerescenţa maculară: aproape jumătate din persoanele cu aceasta afectiune la un ochi vor face aceeasi boala şi la celalalt in decurs de 5 ani
  • fumatul: fumătorii au un risc de 3 ori mai mare de a dezvolta boala decât nefumătorii, iar riscul creşte şi mai mult la cei care fumează foarte mult sau cei care au fumat un timp îndelungat
  • o dietă bogată în grăsimi
  • operaţie de cataractă: este mai probabil să apară degenerescenţa maculară la vârstnicii care au fost operaţi de scurt timp pentru cataractă
  • o dieta săracă în carotenoizi, vitamine antioxidante şi zinc.

 

Simptome

 

Degenerescenţa maculară produce pierderi de vedere şi pot avea unele simptome în comun:

  • vederea centrală devine mai slabă, înceţoşată sau mai puţin exactă
  • este nevoie de mai multă lumină la citit decât inainte
  • este nevoie de mai mult efort pentru a putea fi văzute feţele persoanelor
  • obiectele apar distorsionate şi mai mici decât sunt în realitate
  • în câmpul vizual central apar pete albe sau negre
  • liniile drepte devin mai ondulate şi mai curbate; acesta este de obicei primul simptom întâlnit în formă exudativă
  • apare pierderea vederii centrale, care nu dispare sau se agravează în timp; aceasta poate fi severă şi rapidă în cazul degenerescenţei maculare exudative.

 

Simptomele degenerescenţei maculare nonexudative diferă în două moduri de cele ale formei exudative:

  • viteza de apariţie: modificările de vedere produse în urma degenerescenţei maculare nonexudative apar lent şi treptat încât pot să nu fie observate; boala poate exista de multi ani pana in momentul in care incepe se afecteze cititul, condusul autovehiculelor sau desfasurarea normala a activitatilor zilnice. Daca degenerescenta maculara apare doar la un ochi, se poate sa nu fie observate micile modificari ale vederii, intrucat ochiul sanatos va compensa automat defectele de vedere mascand astfel problemele celui afectat. Simptomele care apar in degenerescenta maculara exudativa au o tendinta brusca de aparitie si de asemenea se agraveaza repede.
  • severitatea: simptomele care apar în formă nonexudativă sunt mai uşoare. Modificările de vedere şi pierderile de vedere sunt mai severe în degenerescenta maculara exudativa.

 

Mecanism fiziopatologic

Degenerescenta macular nonexudativ

 

În această formă de boală, acuitatea vizuală se agravează treptat pe parcursul mai multor ani. Pe măsură ce vasele de sange şi celulele aflate submacular imbătrânesc, ele încep să se subţieze şi să se distrugă. În momentul în care aceste celule şi vase de sânge încetează să mai funcţioneze, celulele nervoase ale maculei, cele pentru vederea diurna, nu mai functioneaza corespunzator. Din ce în ce mai multe celule nervoase încep să se distrugă, agravând treptat acuitatea vizuală.
În prezent, nu există tratament pentru a preveni progresia acestui proces. Pierderea de vedere din degenerescenţa maculară nonexudativă este lentă şi treptată, permiţând adaptarea în timp. Un procent mic de pacienţi cu această formă prezintă vase de neoformaţie care vor conduce către forma exudativă. Impactul pe care îl produce degenerescenţa macular asupra pacienţilor depinde de severitatea pierderii de vedere şi de stilul lor de viaţa. Deşi boala afectează vederea centrală, nu produce orbire completă, multi pacienti prezentand o vedere periferica buna.

Consult de specialitate

 

Dacă a fost pus diagnosticul de degenerescenţa maculară nonexudativă, se va face verificarea acuităţii vizuale în fiecare zi sau cât de des recomandă medicul specialist. Deşi, de obicei, forma nonexudativă nu evoluează către forma exudativă, se recomandă adresarea de urgenţa la medic daca apare un punct negru sau alb în câmpul vizual central, care nu a fost observat până în acel moment sau dacă liniile drepte devin curbate.
Acestea sunt semne de existenţă a unei forme de degenerescenţă maculară exudativă mai severă. Pierderea lentă a vederii care apare în formă nonexudativă nu necesită adresarea de urgenţă la medic. Paloarea culorilor sau vederea mai slabă progresează lent şi nu deranjează pacientul mai ales dacă este afectat doar un singur ochi. Chiar şi modificările care apar treptat pot să atragă atenţia unei afecţiuni serioase.

Se recomandă adresarea la medic pentru un consult medical dacă:

  • este necesară din ce in ce mai multă lumină la citit
  • culorile încep să pălească şi nu mai apar atât de vii ca inainte
  • vederea devine din ce în ce mai înceţoşată.

 

În general, modificările de vedere care apar brusc şi nu dispar necesită o atenţie imediată. Modificările de vedere care evoluează lent şi treptat sunt mai putin severe. Se recomandă adresarea la medic pentru un consult oftalmologic dacă apar tulburări treptate de vedere.

Se recomandă pentru persoanele cu vârstă între 40 şi 64 de ani prezentarea la medic pentru un consult oftalmologic complet la fiecare 2-4 ani pentru a se detecta degenerescenţa maculară iîn stadiile incipiente.

 

Expectativa vigilenta

 

Aceasta se referă la aşteptarea şi observarea eventualelor modificşri care pot sş aparş. Expectativa vigilentă nu este soluţia în cazul tulburărilor sau pierderilor bru7#351;te de vedere. În cazul existenţei degenerescenţei maculare exudative amânarea tratamentului poate duce la avansarea modificărilor care apar şi pierderea vederii centrale.
Dacă există o formă usoară, lentă de pierdere a vederii, cum este cea produsă de forma nonexudativa, se va practica expectativa vigilenţa. Nu există tratament pentru forma nonexudativă şi este posibil să nu apară niciodată o pierdere de vedere care să afecteze stilul de viaţă.

Dacă apar tulburări rapide de vedere, se recomandă adresarea pe cât de repede cu putinţă la medicul specialist.Tratamentul aplicat imediat poate să încetinească procesul de pierdere a vederii în formă exudativă!

 

Medicii specialist recomanda

 

De obicei, degenerescenţa maculară senilă se detectează la un examen oftalmologic de rutină de către medicul oftalmolog sau optometrist. Oftalmologul care este specializat în afecţiunile retinei şi maculei poate diagnostica şi ce forme de degenerescenţa este prezentă. De asemenea, operaţia laser a formei exudative se face de către oftalmolog.

 

Inestigatii

 

Medicul poate detecta cu uşurinţa degenerescenţa maculară la un examen oftalmologic de rutină.
La inceput medicul va dori să cunoască cât mai multe despre simptomele prezente sau despre alte probleme oftalmologice, cât şi de altă natură, au mai existat în trecut, făcând astfel un istoric al bolii. Următorul pas este testarea vederii centrale şi a acuităţii vizuale. În timpul acestei examinări, se acoperă un ochi şi cu celălalt se citesc rândurile optotipului de la distanţa standard.

Vederea centrală se agravează treptat, în timp, la persoanele cu degenerescenţă maculară, iar acuitatea vizuală se referă la cât de mult s-au agravat tulburările de vedere de la ultimul examen oftalmologic. Se va face şi testarea câmpului vizual, testând ambele câmpuri vizuale, central şi periferic. Oftalmoscopia permite medicului să examineze interiorul globului ocular. Folosind o sursă de lumina şi lentile care măresc, pentru a observa interiorul globului ocular, medicul oftalmolog poate examina retina şi macula, observând eventualele modificăari care apar în degenerescenta maculara. Aparitia unor depozite luminoase, alb-galbui numite geode, este unul din semnele precoce de boala. Daca exista degenerescenta maculara exudativa se vor observa vase sangvine retiniene luminoase in anumite parti ale retinei sau o cicatrice alb cenuşie în apropierea maculei.

Folosind testul cu grilajul Amsler se poate detecta forma exudativă de boală. Acest grilaj conţine o serie de linii drepte de sus pana jos şi de la stanga la dreapta. Grilajul prezintă un punct în centru. n cazul existentei formei exudative, liniile din apropierea punctului din centru vor aparea ondulate si curbate, in loc sa fie drepte ca in realitate sau este posibilă vederea unui punct alb sau o gaura in una din partile grilajului Amsler. Dacă medicul suspectează degenerescenţa maculară exudativă, se va mai face o altă investigaţie numită angiogramă oculară pentru a se vizualiza eventualele vase de neoformatie situate submacular.

Examinarea poate de asemenea să localizeze sângerările submaculare, ajutând medicul să determine dacă acestea pot fi tratate. Dacă există degenerescenţă maculară şi o oarecare pierdere de vedere, se va face o evaluare, în urma căreia se găsesc metode pentru păstrarea acuităţii vizuale restante şi menţinerea unui stil de viaţă cât mai bun.

Diagnostic

 

Orice persoană cu vârstă peste 50 de ani are un risc de apariţie a degenerescenţei maculare.
Se face screeningul pentru detectarea bolii la examenele oftalmologice de rutină prin observarea eventualelor depozite numite geode sau alte modificări care apar în această afecţiune. Folosirea regulată a testului cu grilajul Amsler poate determina dacă formă nonexudativă are tendinţa la evoluţie catre forma exudativă. Persoanele care prezintă degenerescenţă maculară nonexudativă şi cele care prezintă risc de apariţie a unei astfel de afecţiuni, necesită folosirea unui astfel de test Amsler.

 

Tratament

 

Nu există tratament curativ pentru degenescenţa maculară nonexudativă în acest moment. Se poate să nu apară modificări semnificative de vedere timp de mulţi ani. Pierderile de vedere evoluează foarte lent şi de cele mai multe ori nu sunt severe. De cele mai multe ori afectează doar un singur ochi, existând capacitatea de adaptare a celuilalt ochi pentru a prelua şi funcţia celui afectat. In cazul existentei acestei forme, se vor urmari recomandarile medicului de a se efectua examene oftalmologice cat mai dese si de folosire a unui grilaj Amsler la domiciliu intrucat aceasta forma poate sa evolueze cateodata catre forma exudativa.

De reţinut! Un studiu realizat pe foarte mulţi pacienţi făcut de către Institutul American de Oftalmologie, a relevat faptul că administrarea de zinc şi vitamine antioxidante, a încetinit progresia degenerescenţei maculare în formă avansată şi a amânat pierderea vederii la unii pacienţi care aveau deja boala.

 

Dacă există deja pierderea vederii din cauza acestei afecţiuni, se va face o evaluare a vederii restanţe. Acest lucru va ajuta pacientul cât şi pe medic să găsească metode de folosire eficientă a vederii restante.
Este nevoie de consiliere pentru a ajuta pacientul să se descurce cu vederea pe care o mai are şi să-şi menţină o calitate a vieţii cat mai bună cu putinţă. Intrucât degenerescenţa maculară duce de cele mai multe ori la pierderi de vedere şi în cele mai multe cazuri nu există un tratament eficient, un astfel de diagnostic poate fi foarte greu de acceptat de către pacient. Medicul va face o recomandare către specialişti în consiliere pentru aceste afecţiuni.

 

Tratament ambulator (la domiciliu)

 

Persoanele care prezintă una din formele de degenerescenţă maculară la unul sau la ambii ochi ar trebui să işi verifice acuitatea vizuală, folosind grilajul Amsler, în fiecare zi sau de câte ori recomandă medicul. Dacă oricare linie a grilajului se schimbă ori devine curbată sau se observă scăderea acuităţii vizuale trebuie apelat medicul.
Dacă degenerescenţa maculară exudativă a inceput să se dezvolte sau progresează, tratamentul precoce poate intârzia pierderea vederii centrale.

A trăi cu vedere redusă: O vedere redusă sau pierderea vederii în urmă degenerescenţei maculare pot să afecteze stilul de viaţa în multe feluri. Cât de mult afectează acest lucru pacienţii cu aceasta afectiune, depinde de severitatea pierderii vederii si de stilul de viata. Se recomandă cooperarea cu medicul pentru a se găsi metode cât mai bune de adaptare a stilului de viaţă cu acuitatea vizuală rămasă.

Există mai multe metode de ajutorare a pacienţilor pentru a menţine o calitate cât mai bună a vieţii:

  • se folosesc diferite dispozitive ce măresc şi ajuta vederea şi instrumente speciale pentru persoanele cu o acuitate vizuală limitată
  • este nevoie de ajutorul familiei pentru o cât mai bună desfăşurare a activitătilor zilnice
  • se poate cere şi ajutorul unui medic specializat, ce poate ajuta pacientul să facă faţă cât mai bine tulburărilor de vedere
  • se poate începe şi un program de autoeducare a pacientului pentru problemele generate de vederea diminuată. Studii recente sugerează că acest lucru ajută la crearea unui stil de viaţă cât mai bun cu putinţă, la persoanele cu degenerescenţa maculară.

 

Impactul emotional generat de aparitia degenerescentei maculare

 

Întrucât această afecţiune poate genera o scădere semnificativă a acuităţii vizuale, în majoritatea cazurilor şi nu exista nici tratament eficient pentru aceasta afecţiune, a afla de prezenţa acestei afectiuni poate fi foarte dificil de suportat. Poate sa apara un sentiment de furie, intrucat tratamentul nu este de ajutor sau nervozitate generata de posibila pierdere de vedere, care poate face pacientul sa nu se mai poata descurca pe cont propriu.

Este normală apariţia unui sentiment de tristeţe legat de aceste tulburaăi, iar în unele cazuri poate să apară chiar depresia, care necesită tratament. În aceste situaţii se poate cere ajutorul prietenilor si familiei sau unui specialist in astfel de probleme. mai sanatoasă; dar diferit de majoritatea tratamentelor pentru degenerescen&#a maculară, prin această intervenţie se poate chiar reface o parte din vederea afectată (în orice caz, sunt implicate riscuri serioase, de aceea trebuie cercetată mai mult metodă pentru a fi sigură şi eficientă)

 

Profilaxie

 

Nu există vreo metodă de a preveni degenerescenţa maculară. Dar există anumiţi paşi care pot fi urmaţi pentru a scădea riscul de apariţie a afecţiunii:

  • examene oftalmologice regulate: în urma unui examen oftalmologic se poate determina dacă există riscul de aparitie a degenerescentei maculare, iar dacă deja există poate fi depistata in stadiu precoce; dacă se poate trata, detectarea precoce poate să ajute la diminuarea sau încetinirea pierderii de vedere
  • încetarea fumatului: fumătorii au un risc de 3 ori mai mare de apariţie a degenerescenţei maculare decât nefumătorii; chiar daca se inceteaza fumatul, riscul tot persista pentru cativa ani
  • alimentaţia bogată in fructe: studii recente au demonstrat că un regim alimentar bogat în fructe poate diminua riscul de apariţie al afecţiunii.
  • administrarea de vitamine şi antioxidante : acest tratament este eficient doar dacă există o formă moderată de boală şi poate încetini progresia şi apariţia pierderii de vedere; se recomandă administrarea acestora doar la sfatul medicului PROVISIO /Provens = support circulatie pOBF
  • alimentaţie bogată în peşte: studiile recente au evidenţiat faptul că peştele, care este o sursă de acizi graşi omega-3, poate să scadă riscul de apariţie a degenerescenţei maculare
  • scăderea alimentaţiei bogată în grăsimi dăunătoare: conform studiilor recente, o dietă bogată în prea mulţi acizi graşi saturaţi, creşte riscul de apariţie sau de agravare al bolii; grăsimile care se găsesc în nuci, alune sau peşte, pot fi benefice organismului.

 

Informaţii recente au demonstrat posibilitatea unei transmiteri genetice a bolii, ceea ce deschide noi opţiuni de cercetat pentru a preveni boala. Un studiu recent a arătat că persoanele supraponderale sunt mai predispuse la apariţia degenerescentei maculare, iar efortul fizic poate să scadă acest risc.
În cazul existenţei bolii, folosirea vederii în mod normal nu poate să lezeze mai mult ochii. Se examinează vederea ambilor ochi folosind grilajul Amsler în fiecare zi sau cât de des recomandă medicul. Se urmăresc posibilele tulburări de vedere în timpul cititului, privitului la televizor sau observarea feţelor persoanelor aflate la distanţă. Dacă se observă modificări, se recomandă prezentarea la medic în eventualitatea unui examen oftalmologic.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

You may use these <abbr title="HyperText Markup Language">html</abbr> tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*